Daunatori vita de vie

1. Paianjenul rosu comun (Tetranichus urticae Koch)

Paianjenul rosu comun este un acarian de dimensiuni mici, cuprinse intre 0,3 si 0,7 mm. Ierneaza in stadiul de femela adult sub scoarta uscata a butucilor. Primavara, odata cu atingerea pragului biologic de 10gC, minimum cu 3 zile inainte de pornirea in vegetatie, adultii migreaza spre zonele cu vegetatie, pentru perioada de hranire. In cursul unui ciclu de vegetatie al vitei de vie se inregistreaza 7 – 9 generatii. Dezvoltarea este favorizata de temperatura ridicata si de umiditatea relativ scazuta. 

La vita de vie adultii si larvele colonizeaza fata inferioara a frunzelor si se  hranesc cu sucul celular, astfel incat frunzele se deformeaza si capata pete galbene la soiurile albe si rosii la soiurile rosii. Pe masura ce atacul evolueaza, frunzele devin rigide, casante, iar in final se usuca si cad, producand defolierea butucului. Ca efecte secundare, atacul determina o slaba diferentiere a mugurilor, maturarea incompleta a lemnului si a strugurilor.

2. Paianjenul galicol al vitei de vie (Eriophies vitis)

Adultul este microscopic (0,15 mm lungime si 0,03 mm latime) si ierneaza in stadiul de femela in muguri sau sub scoarta lemnului de anul 2. Cand temperatura trece de 10gC femelele ies din diapauza si ataca frunzele pe care le inteapa si sug sucul celular.

Ouale sunt depuse in interiorul galelor iar ciclul biologic cuprinde 5 stadii de dezvoltare care se pot intinde pe 12-25 de zile, in functie de temperatura mediului.  Are 5 -7 generatii pe an, care deseori se suprapun.

Atacul afecteaza lastarii, frunzele, inflorescentele si strugurii. In urma atacului, pe partea inferioara a frunzelor apar gale specifice datorate injectarii in tesutul parenchimatic a unei substante toxice. Frunzele capata aspectul specific de basicare care poate cuprinde tot limbul foliar. Continutul in zahar al strugurilor se diminueaza iar lemnul ramane slab maturat.

3. Paianjenul ruginii vitei de vie (Calepitrimerus vitis Hal.)

Face parte din grupa acarienilor eriofizi, care face ravagii mai ales in primaverile reci, cand ritmul de crestere al vitei de vie este lent.  Ierneaza ca femela in mugurii dorminzi, sub primii solzi care protejeaza mugurii sau in crapaturile scoartei de pe lemnul de anul doi. Primavara, cand temperatura depaseste 7,5 gC si are loc umflarea mugurilor, paianjenii isi reiau activitatea, afectand intai frunzele in formare, apoi inflorescentele.

Dupa o perioada de 5-12 zile cat are loc hranirea (fenofaza de 1-2 frunze adevarate), are loc depunerea oualor. Au 4-6 generatii, cu o durata medie de viata de 12-30 zile in functie de temperatura zilnica. La jumatatea lui august se retrag spre locurile de iernare. Peste iarna poate rezista si la temperaturi mai mici de 30 gC.

Atacul cel mai pagubitor este facut pe tinerele inflorescente inca nerasfirate. Atacul primei generatii este des intalnit primavara, avand ca simptom specific stagnarea cresterilor, scurt nodare, iar frunzele capata culoarea galbena, apoi se brunifica, rasucindu-se de-a lungul nervurii principale in sus, ca un caus.

Acaricid Nissorun 10 WP

Acaricid Vertimec 1,8% EC

Acaricid Envidor

Acaricid Milbeknock

 

 

 

 

 

 

4. Molia vitei de vie sau eudemisul (Lobesia botrana)

Lobesia este un daunator important care produce atat pagube cantitative prin roaderea inflorescentelor si ciorchinilor cat si calitative deoarece poate favoriza instalarea putregaiului cenusiu si a altor putregaiuri. Este specific zonelor calde de stepa-silvostepa (Dobrogea, Campia Romana, Vrancea).

Adultul este un future de talie mica, 7-8 mm lungime, cu anvergura aripilor de 15-20 mm. Larva are o culoare variabila, de la galben verde la cenusiu, cu capul brun-deschis.

Dupa imperechere, femelele depun ponta pe organele plantei (buton floral, pedicel, rahis, lastari si frunze). Perioada de incubatie este de 1-2 saptamani (mai-iunie), dupa care apar larvele generatiei 1 care se hranesc cu butonii florali si boabele tinere, atacul fiind unul specific prin invelirea ciorchinilor cu matase in care larvele se transforma in pupe. La sfarsitul lunii iunie si inceputul lunii iulie, are loc zborul generatiei a 2-a, ouale sunt depuse pe boabele verzi si dupa aproape 1 saptamana apar larvele care fac gauri in boabe, constituind astfel porti de intrare pentru diferiti agenti patogeni. 

Adultii generatiei a 3-a apar la inceputul lunii august si depun ouale pe boabele in curs de coacere. Larvele consuma boabele si ajung la dezvoltarea completa in septembrie-octombrie, cand se retrag sub scoarta butucilor sau sub frunzele cazute, unde ierneaza in stadiul de pupa.

De multe ori stadiile generatiilor se intrepatrund de-a lungul perioadei de vegetatie. Larvele generatiei 1 pot consuma pana la 80 de butoni florali/larva. Larvele generatiei 2 si 3 sunt cele mai pagubitoare deoarece pe rani se pot instala bolile (putregaiul cenusiu etc.)

Monitorizare

Cea mai eficace metoda consta in amplasarea pe prima sau a doua sarma portanta in interiorul butucului a capcanei cu feromoni sexuali de tip Atra-bot 16.

De 3 ori pe saptamana se vor face citiri si se vor nota observatiile pe un caiet. Dupa fiecare citire se indeparteaza adultii cu o penseta. Cand se atinge PED de 100 fluturi/capcana/saptamana se stabileste momentul efectuarii tratamentelor. In mod normal avertizarea se considera la a 3-a zi de la descresterea maximului curbei de zbor, moment ce coincide cu inceperea eclozarii primelor oua, cand se recomanda aplicarea produselor cu actiune ovi-larvicida.

PED (pragul economic de daunare):

  • La umflarea mugurilor:  – 2/3 crisalide/30 butuci
  • La dezvoltarea strugurilor – 10 oua viabile/ 100 ciorchini
  • La parga ciorchinilor – 10 larve/ 100 ciorchini

Insecticide recomandate

Insecticid Decis Mega 50 EW

Insecticid Affirm

Insecticid Mospilan 20 SG

Insecticid Reldan 22 EC

Insecticid Karate Zeon

Insecticid Cyperguard

 

 

 

 

 

5. Cicada flavescentei (Flavescence doree) transmisa de Scaphoideus titanus

Este o boala de carantina transmisa si raspandita de catre vectorul Scaphoideus titanus si prin materialul saditor contaminat.

Este o insecta maro de 4,5-6 mm. Specia ierneaza ca ou sub scoarta lemnului. Primele larve apar la jumatatea lui mai si sunt vizibile pe fata inferioara a frunzei de la baza plantei. Larvele evolueaza timp de 50-55 zile, in lunile iunie-iulie, trecand prin 5 stadii de dezvoltare (2 larva si 3 nimfa). Primii adulti apar la sfarsitul lui iulie-august. Dupa 10 zile de maturare sexuala se imperecheaza, urmand ca in 23 zile sa depuna oua. Adultii traiesc in medie cam 1 luna si isi incheie activitatea pe la sfarsitul lui septembrie.

Adultul poate indeplini functia de vector numai dupa 40 de zile de dezvoltare (incubatia virusului), dupa care poate transmite infectia toata viata, dar nu o poate transmite si descendentilor ei.

Cicada traieste exclusiv pe vita de vie, se hraneste cu seva plantei infectate si prin intermediul salivei transmite boala altor plante.

Monitorizarea se face cu capcane galbene ce se amplaseaza pe prima sarma portanta in perioada 15 iunie – 15 august, observatiile facandu-se saptamanal si inlocuind capcanele la 15 zile.

In prezenta vectorului boala se raspandeste rapid si este incurabila, de aceea trebuie facute tratamente cand este confirmata prezenta vectorului si plantat material saditor sanatos.

Simptomele bolii: Frunzele se decoloreaza la soiurile albe si se inrosesc la cele rosii, iar marginile se curbeaza spre partea inferioara. Boabele se stafidesc in ciorchine. Boala poate fi confundata si cu virusul rasucirii frunzelor, dar fata de aceasta nervurile raman verzi, iar strugurii nu raman peste iarna pe butuc. Boala afecteaza organele vegetative, generative si distrug echilibrul hormonal al plantei. Lastarii nu se matureaza si capata aspect cauciucat, asemanator ramurilor de salcie.

6. Cicada lemnului negru (Bois noir) transmisa de Hyalesthes obsoletus

Mecanismul de transmitere este similar cicadei flavescentei. Specia ierneaza ca larva la nivelul radacinilor, adultul iese la suprafata solului incepand cu sfarsitul lui mai si ramane pe vita de vie pana la sfarsitul lui august, perioada in care prin hranire raspandeste boala. In a doua jumatate a lunii august adultul depune ouale in jurul coletului iar apoi larvele migreaza in zona radacinilor unde ierneaza.

Simptomele bolii sunt asemanatoare cu ale flavescentei, doar ca aici lemnul capata culoarea neagra. Se raspandeste mai lent dar este tot incurabila.

 

Alti daunatori ai vitei de vie sunt Pirala vitei de vie (Sparganothis pilleriana) si Tigararul vitei de vie (Byctiscus betulae LIN.) intalniti sporadic in podgoriile care au paduri in apropiere.